1.37 Puncte = 1 Vella / Vella= 0.00002667583 BTC si 43.2183406114 Doge


Group statistics

Members:
859
Threads:
856
Messages:
155837
Discussions:
15
Photos:
12

Latest posts

Group events

Pasarea Matinala

Tema Zilei IERTAREA ,IUBIRE versus EGO

Status
Not open for further replies.

Lumi

Well-Known Member
Fan Adevărat!
Registered
Top 100
Oracol (XOR)
1,242.09
Fan Adevărat!
51.00 Puncte
#21
Ego-ul sunt toate povestile care ne trec prin minte si cu care ne identificam. Tot ceea ce cred ca gandesc „eu”, este trecutul „meu”, tot ceea ce poarta dupa sine „eu”, „al meu”, „mie”… este parte din ego-ul unui individ. Problema nu este ego-ul, ci identificare cu el. De-a lungul mileniilor, ego-ul a fost o parte a noastra pe care ne-am dezvoltat-o si care ne-a ajutat extraordinar. La inceput, pentru a supravietui, apoi pentru a obtine… ceea ce ne doream, apoi pentru a cunoaste si explora. Odata cu trecerea timpului, a devenit un instrument din ce in ce mai redutabil in gestionarea si controlul fortelor exterioare, iar, cand am adaugat incetul cu incetul intelectul, a devenit interesant! Mecanismele ego-ului sunt multiple si ele dau culoare povestilor pe care ni le spunem in minte: idealizare, critica, polemica, vizualizare, mentalizare, fantezii, judecare, evaluare, reducere, amplificare, ridiculizare, banalizare, adorare s. a.
Toate aceastea sunt proiectii proprii asupra unor realitati exterioare si interioare si care ne modifica interactiunea cu ele. Faptele, persoanele, lucrurile, gandurile, mecanismele exista intrinsec, dar felul in care ele exista pentru noi este o rezultanta a supraimpunerii propriilor programe si valori, mixate bine prin mecanismele ego-ului si Voila!… rezulta realitatea subiectiva a fiecaruia dintre noi. Aceasta este asa-zisa viata sau poveste de viata proprie, iar daca povestea este una frumoasa, putem spune ca avem o viata „buna”, daca povestea este dramatica, putem spune ca avem o viata „rea”.
Cum sa facem sa traim vieti frumoase? Pai putem sa ne spunem povesti frumoase, sa alegem ganduri frumoase, mecanisme frumoase (recunostinta, apreciere, adorare, servire), iar calitatea si experienta subiectiva va fi una plina de lumina. Sau putem alege sa ne spunem povesti dramatice, sa gandim urat, sa folosim mecanisme distructive (critica, barfa, diminuare, ridiculizara) si atunci experimentam altceva. Fiecare are liberul arbitru. Unii prefera sa mearga la cinema la comedii, altii, la filme de groaza. Te-ai intrebat vreodata ce fel de filme preferi? S-ar putea sa fie interesant sa constati ca viata ta are acelasi gen de energie si dinamica…
 

micutza56

Well-Known Member
Contributor
Fan Adevărat!
Registered
Top 50
Donator
Oracol (XOR)
3,782.64
Fan Adevărat!
118.00 Puncte
#31
EGO-ul nu este dușmanul nostru. Existența noastră pe pământ nu cred că este posibilă fără un corp fizic și fără un EGO(eu),fără un sentiment al individualității. Dacă respecți Ego--ul,vei elimina și suferința din jurul tău. Dacă îți ceri iertare în fața iubirii,a aproapelui, sau in fața oricărei alte persoane ,nu înseamnă că TU nu ai dreptate,iar celălalt are,înseamnă că acea relație este mai importantă decât propriul EGO .
" Ego-ul este foarte limitat.Vă face limitat si nu veți putea vedea scopul vieții
voastre.Veți deveni propriul stăpân mult mai sus decât alții, fără nicio aroganță ,fara EGO, ci doar plini de compasiune " (Shri Mataji Nirmala Devi)
Distribuit pe facebook.
 

Alyna Ianache

Well-Known Member
Fan Adevărat!
Registered
Top 50
Oracol (XOR)
284.91
Fan Adevărat!
56.00 Puncte
#34
IERTAREA ,IUBIRE versus EGO

Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât în lumea exterioară, printr-o acumulare de lucruri. El este cel care ne şopteşte că dacă vom găsi un partener de cuplu potrivit, totul se va armoniza în viaţa noastră şi nu vom mai putea cunoaşte suferinţa. Atunci când lucrurile par să meargă prost, el ne învaţă că singurul lucru pe care îl putem face este să dăm vina pe altcineva. Egoul are propriul său sistem de convingeri. Dacă dorim, îi putem accepta convingerile. Dacă nu dorim, putem căuta alte perspective din care să privim această lume. Desigur, nu trebuie să uităm că egoul nostru face parte integrantă din noi. De aceea, cu cât ne vom amplifica discernământul, recunoscând gândurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă mai plină de iubire şi de pace.

Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, pe vinovăţie şi pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict şi nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară şi fericirea. Acesta fiind însuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie să ne mire faptul că acesta nu crede în iertare. De fapt, el va face întotdeauna tot ce-i va sta în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită să fie iertat. Mai mult, va merge până acolo încât ne va spune că noi înşine nu merităm să fim iertaţi! Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.
Egoul nostru se manifestă prin acel sentiment interior care ne face să credem că ar fi nepotrivit, prostesc sau chiar o nebunie să iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au făcut să ne simţim ameninţaţi în vreun fel. Ca şi cum acest lucru nu ar fi de ajuns, egoul ne reaminteşte în permanenţă că în viaţa noastră există oameni care nu îşi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească în fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea. Peste toate, egoul este şi foarte viclean. El se pricepe de minune să îşi aleagă martorii. Şi poţi fi absolut sigur că îi va alege numai pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile. Egoul este prin excelenţă contradictoriu. Spre exemplu, el ne ascunde faptul că atunci când cedăm în faţa impulsului de a ne înfuria pe alte persoane, dorind să le pedepsim, noi ne închidem singuri în propria noastră închisoare. Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne împiedică să trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acest gol interior ne desparte de semenii noştri şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze.
Unele dintre principalele motive pentru care refuzăm să iertăm
Este foarte greu să ierţi atunci când asculţi de vocea egoului, care te învaţă că cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să pedepseşti persoana care te-a rănit, refuzându-i iubirea ta. Este foarte greu să ierţi atunci când ai un ego încăpăţânat care încearcă în permanenţă să te convingă că ura îţi conferă o siguranţă şi o certitudine mult mai mare decât iubirea. Este foarte important să nu facem din egoul nostru un duşman, dar nici să ne ataşăm prea tare de el. Este la fel de important însă să ne dăm seama că acesta ne poate conduce pe căi greşite.
Atunci când devenim prea ataşaţi de vocea egoului, lucru care se întâmplă îndeosebi în momentele de stres sau atunci când lucrurile nu merg în viaţa noastră aşa cum ne-am dori, noi auzim distinct în mintea noastră vocea egoului, care ne transmite mesajul că nu este cazul să iertăm. În realitate, noi avem întotdeauna de ales: putem asculta vocea iubirii sau cea a egoului. Cum ne putem da seama când anume ne vorbeşte egoul? Simplu: vocea egoului se naşte întotdeauna din teamă. Sfaturile sale ne lasă întotdeauna într-o stare de conflict interior, niciodată de pace. Atunci când ascultăm de mintea incapabilă să ierte a egoului, aceasta ne oferă nenumărate motive pentru a nu ierta, ascunzându-ne însă faptul că singurii care vom suferi, pierzându-ne pacea interioară, suntem noi.
Iată câteva dintre exemplele ale modului de a raționa al egoului
Acel om te-a rănit profund. Merită pe deplin să fii furios pe el, să nu-l mai iubeşti şi să fie pedepsit.
Nu fi prost! Dacă îl vei ierta, acel om te va răni din nou şi din nou
Dacă ierţi această persoană, este ca şi cum i-ai spune că a avut dreptate, iar cel care a greşit ai fost tu!
Dacă îl ierţi pe cel cu care te-ai certat, rişti să îl faci să creadă că eşti de acord cu ceea ce a făcut
La limită, poţi ierta pe cineva, dar numai dacă îşi cere sincer iertare pentru ceea ce a făcut. Nici chiar atunci nu trebuie să îl ierţi însă pe deplin.
Reţine: gândurile şi convingerile noastre determină întotdeauna experienţele noastre de viaţă. Scopul iertării este de a ne elibera de trecut, inclusiv de toate neînţelegerile şi resentimentele pe care le avem faţă de alte persoane. Iertarea nu numai că nu ne pune deloc în pericol, dar ne ajută chiar să trăim mai plenar şi mai fericiţi în momentul prezent. Dacă în clipa de faţă ne simţim împăcaţi, noi avem tendinţa să proiectăm această stare de pace interioară inclusiv asupra viitorului. În acest fel, prezentul fericit se extinde asupra unui viitor fericit, tinzând să devină una cu acesta. Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc într-o realitate în care trecutul plin de teamă se identifică (prin proiecţie) cu un viitor plin de temeri, realitate care tinde să devină efectivă, căci convingerile noastre creează întotdeauna realitatea în care trăim.

Iertarea ne ajută să trecem pe o altă vibraţie – cea a iubirii. Ea ne reaminteşte că iubirea reprezintă singura noastră realitate şi că în afara ei nu mai există nimic. Iubirea reprezintă răspunsul la toate întrebările şi problemele cu care ne confruntăm!
A-ți fost conduși de vocea ego-ului, când a trebuit să iertați?
Din iubire a-ți iertat ,deși acea persoană nu merita?
View attachment 4272
FIECARE MEMBRU CARE ÎȘI EXPRIMĂ OPINIA ,VA PRIMI 1 PUNCT FAN ADEVARAT
DE ASEMENEA, TREBUIE SĂ DISTRIBUIȚI TEMA PE UN SITE DE SOCIALIZARE
CINE VA AVEA CELE MAI MULTE APRECIERI VA PRIMI 3 PUNCTE FAN ADEVARAT
POSTĂRILE DUBLE VOR FI ȘTERSE
VĂ RUGĂM ,UN SINGUR COMENTARIU
Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât în lumea exterioară, printr-o acumulare de lucruri. El este cel care ne şopteşte că dacă vom găsi un partener de cuplu potrivit, totul se va armoniza în viaţa noastră şi nu vom mai putea cunoaşte suferinţa. Atunci când lucrurile par să meargă prost, el ne învaţă că singurul lucru pe care îl putem face este să dăm vina pe altcineva. Egoul are propriul său sistem de convingeri. Dacă dorim, îi putem accepta convingerile. Dacă nu dorim, putem căuta alte perspective din care să privim această lume. Desigur, nu trebuie să uităm că egoul nostru face parte integrantă din noi. De aceea, cu cât ne vom amplifica discernământul, recunoscând gândurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă mai plină de iubire şi de pace.
DISTRIBUIT!!
 

Maria Colceriu

Well-Known Member
Fan Adevărat!
Registered
Top 50
Donator
Oracol (XOR)
394.48
Fan Adevărat!
69.00 Puncte
#35
Am iertat de multe ori și am să mai iert, dar dacă aceea persoană nu îmi face bine prefer să mă îndepărtez!
Am iertat și când nu trebuia pentru că așa am simțit, defapt iert mereu și uit în mare parte, nu imediat dar cu timpul reușesc numai că persoanele care poate nu meritau, după mine zic, le îndepărtez, prefer să păstrez persoanele care mă iubesc cu adevărat chiar dacă și ele greșesc dar știu că nu o fac cu intenție!
Elimin din viața mea acele persoane care nu îmi fac bine, de aceea nu am prea mulți prieteni :)!
Cred că am fost condusă și de vocea ego-ului dar atunci, pe moment după am revenit cu picioarele pe pământ :)!
Dacă iert pe toată lumea și uit în mare parte nu înseamnă că chiar nu îmi mai amintesc absolut nimic, dacă durerea a fost mare cu siguranță cicatricea a rămas și când v-a fii momentul v-a ieșii la suprafață!
Mulțumim de temă!
Distribuit pe fb!
 

AliceR

Well-Known Member
Fan Adevărat!
Registered
Top 100
Oracol (XOR)
1,590.95
Fan Adevărat!
35.00 Puncte
#37
Durerile, neîmplinirile și dezamăgirile vieții, rămase nerezolvate distorsionează starea de fericire, și deși temători și mutilați sufletește, continuăm să visăm la clipa în care acea stare atât de râvnită ne va cuprinde și pe noi.
Starea de confuzie își continuă domnia în sufletele noastre și în această lume, necunoscând limite sau granițe.
Iubirea presupune multă suferință, iar oamenii se tem de suferință și pentru a evita suferința își refuză iubirea. La rândul ei iubirea înseamnă fericire, și fericirea- suferință.
Concluzia este că dacă iubești, obligatoriu suferi, dar suferi din fericire, în timp ce atunci când nu cunoști aceste sentimente, suferi de nefericire.
Noi suntem liberi s-alegem- suferim de prea multă fericire, deci iubim- sau suferim de nefericire, deci…suferim.
În timp, oamenii, și-au pierdut aspirația către fericirea ce reprezintă Sinele, tot așa cum s-au desprins necondiționat de natura și nevoile planetei, într-o măsură atât de mare încât au ajuns să nege existența ei(fericirii), considerând-o ceva străin, desuet, ireal, imposibil, neautentic, inexistent.
Nu este oare acesta un proces învățat, o stare de uitare, o confuzie condiționată?
Nu cumva nu are nimic de-a face cu Sinele nostru, starea de fericire fiind absolut naturală pentru acesta?
Pentru că, din perspectiva Sinelui, fericirea este lăuntrică, iar din cea a egoului, tot ce este pozitiv este plasat în exteriorul nostru.
În ecuația Sine-egou, fericirea reprezintă constanta din punctul de vedere al Sinelui, în timp ce egoul o socotește-variabilă- ceva ce nu durează mult, este și nu este. Iar dacă ar fi să facem o evaluare pecuniară, din perspectiva Sinelui- fericirea este gratuită, așteptată, dorită, din cea a egoului – necesită un preț, un sacrificiu, o suferință, o renunțare.
Concluzia este că, procesul de condiționare la care am fost supuși, ne-a indus o stare de confuzie.
Condiționarea Sinelui nu crează confuzie doar în ce privește fericirea, ci în general, și când e vorba de iubire, de Domnul Dumnezeu, de TOT, de propria menire în viață și de adevărata noastră identitate.
Depinde din ce plan privești lucrurile. Ne putem declara fericiți în urma unor plăceri fizice, a unui demers lumesc, a unei alegeri cognitive sau bucurii spirituale, ori altvceva, sau depunem efort, ne străduim, renunțăm, tolerăm, pentru a merita să fim fericiți.
Ce înseamnă toate acestea? Între om și propria fericire nu există niciun obstacol real, în afara unei stări de confuzie, a unei iluzii și a unor îndoieli.
De multe ori simțim că fericirea există undeva departe de noi, chiar ascunsă, și deși aceste momente neplăcute, dureroase, par foarte reale, este bine de înțeles că ele nu reprezintă adevărul nostru interior. Totul este iluzoriu, întreaga neplăcere sau durere derivă din cramponarea de iluziile legate de Sinele nostru, care nu este pe deplin instalat.
Când egoul va fi anihilat, vom înțelege că între noi și acea stare de spirit-fericire– nu există nicio distanță, că totul a fost o boală ce trebuie vindecată, iar tratamentul nu este pentru latura fizică, este unul al conștiinței, al adevărului care iese la iveală din iluzie, al Luminii care apare din întuneric, al iubirii care înlocuiește frica și îndoiala. Leacul acesta este de fapt o ieșire la Lumină a unei realități care există deja înlăuntrul nostru.
Oamenii dacă vor dori să renunțe la percepțiile greșite, la condițiile false pe care și le pun unii altora, la frici, la dogme, și la convingerile, lor pline de teamă și îndoială, la căutări interminabile, pot să fie pur și simplu fericiți.
De-alungul timpului mulți dintre noi ne-am făcut autocritica dintr-un motiv sau altul. Uneori poate pe bună dreptate, simțind că nu suntem suficient de buni pentru propriile aspirații sau pentru cei din jur și ne-am trezit afirmând „nu sunt în stare de nimic”, „sunt un ratat”.
Aceste afirmații înseamnă o mare greșeală, deoarece una este să îți judeci comportamentul tău ca nefiind în stare de nimic, și alta este să te judeci pe tine cum că aș fi „un ratat”.În mod similar chiar dacă gândești că ai făcut ceva greșit, este incorect să te identifici cu această greșeală, fie și atunci când ai luat o decizie proastă, tot nu ai dreptul să spui că tu ești „prost” sau „rău”, iar dacă ți se pare că nu ai „nimc”, faci o eroare afirmând că „nu însemni nimic”.
Nu poți fi fericit dacă te simți o victimă, și mai ales propria ta victimă, minimalizându-ți Sinele și criticându-l. Indiferent câte greșeli ai fi făcut în trecut, acestea nu reprezintă identitatea ta, tu ca ființă nu ești una cu greșelile tale.
Pentru a fi fericiți este obligatoriu să înțelegem aceste lucruri, să ne dorim și să fim pregătiți să renunțăm la egou care a fost tot timpul „nedreptățit”; „neiubit de nimeni”; „insuficient de înțeles”; „sărac”; „fără noroc”; „nevoit să lupte tot timpul”; „neagreat de colegi”; „nepopular în adolescență”; „un eșuat în căutări”; „un stângaci”; „marele timid”; „un greoi în gândire”; „limitat în acțiuni”; „cândva abuzat”; „respins”, etc.
Din fericire aceste experiențe nu ne definesc cum suntem în realitate.
Procesul de transcedere a judecarii de sine, a urii, a îndoielii, sau mai bine zis a condiționării egoului- este iertarea.
Pentru fiecare dintre noi, atunci când vorbim despre iertare , ne referim la un gest pe care-l facem vizavi de altcineva, însă din punctul meu de vedere adevărata ieratare începe în primul rând cu propria persoană, urmând ca mai apoi să se extindă și asupra celorlalți. În esență adevărata iertare constă în realizarea dorinței sincere de a-ți schimba modul de a gândi referitor la Sinele propriu.
Iertarea este procesul de renunțare la conceptul de sine limitat în favoarea egoului.
Dorința de ați aduce propria ieratare, nu este altceva decât modul de a înlocui gândurile de frică cu cele de iubire; cele de blamare cu cele de bunătate; cele de condamnare cu cele de toleranță; cele de îndoială cu cele de încredere; cele de negare cu cele de certitudine.
Procesul iertării este unul transformational prin care ți se înapoiază integritatea în schimbul tuturor temerilor învățate și dobândite. Când iertarea cuprinde toate îndoielile și judecățiile de sine, omul își aduce aminte de Sinele său, și nu va mai fi dispus să aprecieze povestea egoului în detrimentul Sinelui.
Iertarea operează la timpul prezent și atenționează cu privire la faptul că omul nu este una cu durerile acumulate în trecutul său, iar durerile din trecut nu mai există. În ultimă instanță, iertarea destramă iluzia slăbiciunii și a limitării, ajutând fiinta umana să redevină completă și fericită.
Iertând, omul optează pentru a uita de condiționarea sa și pentru a-și aduce aminte de adevărul legat de Sinele său, fapt ce-l va conduce la iluminare, adică la reclamarea Luminii sale interioare, devenind astfel parte din Totul Divin.
 

Boiangiu dana

Well-Known Member
Staff member
Moderator
Contributor
Fan Adevărat!
Registered
Top 50
Donator
Oracol (XOR)
3,300.68
Fan Adevărat!
692.00 Puncte
#39
Buna seara!
In acest moment tema se inchide.
Felicitări @alinuta ai avut cele mai multe aprecieri si ai primit 3 puncte.
Cei care v-ati exprimat opinia veti primi cate 1 punct Fan Adevarat daca ati si distribuit pe o retea de socializare.
O seara buna tuturor!
 
Status
Not open for further replies.
Top